Facem aproape orice pentru a nu ne plictisi.
De îndată ce interesul nostru pentru o activitate începe să scadă, ne îndreptăm rapid către jocuri, răspunsuri la mesaje sau interacțiune cu o altă distractie ușor accesibilă. Facem acest lucru pentru a evita disconfortul mental al plictiselii. Nu suntem niciodată prea departe de ceva care să ne stimuleze sau să ne producă o crestere rapidă de dopamină.
Nu este o problemă majoră. La urma urmei, la ce folosește să te plictisești? Cu siguranță nu mă bucur de plictiseală și voi încerca întotdeauna să găsesc o modalitate de a o evita.
Dar așa cum am descoperit recent, plictiseala este de fapt un lucru foarte bun pentru noi. Beneficiile sale includ creșterea creativității, productivitate sporită, stabilirea obiectivelor fără efort, expunere la noutate, etc
Așadar, în timp ce majoritatea oamenilor urmăresc modalități de a-și menține creierul stimulat, putem să ne îmbunătățim propriile vieți făcând opusul: învățând să ne deconectăm, să ne relaxam si sa imbratisam plictiseala.
Contrar credinței populare, nu ne plictisim doar pentru că nu avem nimic de făcut. Există întotdeauna ceva pe lista noastră de sarcini, o corvoadă pe care trebuie să o finalizăm sau un material pe care trebuie să-l scriem. În orice caz, avem prea multe de făcut.
Problema atunci – și adevăratul motiv pentru care ne plictisim – este că niciuna dintre aceste activități nu ne atrage acum. Așa că, deși avem o mulțime de gadgeturi cu care să ne jucăm și o mulțime de lucruri pe care trebuie să le rezolvăm, dacă nu ne atrag acum, credem că nu e nimic placut de făcut. Aceasta este plictiseala.
Plictiseala provine dintr-o situație în care niciunul dintre lucrurile posibile pe care o persoană le poate face în mod realist nu îi sunt atragătoare persoanei în cauză. Acest lucru o face pe persoană inactivă și, în general, nefericită1.
Pentru majoritatea dintre noi, plictiseala este o experiență negativă. De fapt, un studiu a descris plictiseala ca „o experiență extrem de neplăcută și dureroasă”, care i-a lăsat pe respondenți „simțindu-se stresați, agitați și letargici”.
Ca atare, există unele dovezi care sugerează că plictiseala are un impact negativ asupra muncii și a învățării. Studiile arată că lucrătorii plictisiți au niveluri mai scăzute de performanță, sunt mai predispuși să comită erori sau pur și simplu să nu vina la muncă. În contextul educației, elevii plictisiți tind să primească note mai mici la teste și sunt mai predispuși să renunțe.
Nu e de mirare că încercăm constant să o evităm.
In Literatura gasim o mulțime de mărturii de la oameni care lucrează în locuri de muncă plictisitoare și fără sens – Iată unul dintre cele mai concludente, de la o persoana al cărui loc de muncă implică scanarea formularelor de cerere:
Este greu de explicat cum a fost acest nivel de plictiseală fascinantă. M-am trezit conversând cu Dumnezeu, rugându-l ca următoarea înregistrare să conțină o eroare, sau macar următoarele. Nu a existat cu adevărat nimic de valoare în legătură cu modul în care mi-am făcut treaba, motiv pentru care l-am simțit ca un fel de test personal de rezistență, precum olimpiada de rezistența la plictiseala de de dragul plictiselii. 1
Rezistând la plictiseală cu ajutorul butoanelor noastre de șoc.
Într-un studiu din 2014 numit „Provocările minții relaxate”, participanții au fost plasați într-o cameră singuri, timp de până la 15 minute, fără să facă altceva decât să gândească. De asemenea, au avut posibilitatea de a se electrocuta prin apăsarea unui buton plasat lângă ei.
Chiar dacă nu a existat absolut nicio presiune asupra participanților să se electrocuteze (și mulți dintre ei au spus că vor plăti bani pentru a evita electrocutarea în prealabil), 25% dintre femei și 67% dintre bărbați au ales totuși să apese butonul.
Pur și simplu – oamenii ar prefera să experimenteze dureri fizice decât să se plictisească.
Acest lucru poate suna ridicol, dar într-un fel, toți facem același lucru în fiecare zi.
De fiecare dată când ne implicăm într-o distractie inutilă pentru a evita plictiseala, apăsăm pe „butonul de șoc”. Sau, așa cum au spus unii autori 2 ne bucurăm de scufundări în „bazinele infinitului”. Fie că este vorba de verificarea rețelelor sociale, de știri sau de citirea e-mail-uri-lor, există o ofertă infinită de conținut care ne ajută să evităm plictiseala. Și continuă să fie reâmprospătată.
Un alt „buton de șoc” comun este obsesia noastră nesănătoasă de a fi ocupați tot timpul. Încercăm să picuram productivitatea în fiecare minut al zilei și să ne mișcăm cu doua sute de kilometrii pe oră ca modalitate de a face față disconfortului de a nu face nimic. Rămânând ocupat nu există literalmente spațiu pentru plictiseală, chiar dacă asta înseamnă că munca noastră este nefocalizată sau neîmplinită.
Este un mod destul de nebun de a ne trăi viața. Și, ca urmare, pierdem unele beneficii serioase ale învățării.
„Toate problemele umanității provin din incapacitatea omului de a sta liniștit într-o cameră singur.” – Pascal
Deci, care este soluția?
O idee utilă cu care ne putem juca este să îmbrățișam „strălucirea” plictiselii.
Există patru moduri cheie prin care plictiseala ne poate ajuta să devenim mai buni. Și care dezvăluie, putem numi, „strălucirea” plictiselii.
- Plictiseala stimulează creativitatea
Când ne plictisim, mintea noastră rătăcește în locuri interesante (și surprinzător de productive). Așadar, în loc să ne concentrăm pe orice sarcină specifică, începem să adoptăm un mod de gândire mai difuz3.
Cu alte cuvinte, creierul nostru este liber să sară între diferite idei și concepte, care este starea ideală pentru rezolvarea problemelor creative și gândirea laterală.
Multe studii recunosc, de asemenea, legătura dintre plictiseală și creativitate. Într-unul dintre aceste studii, două treimi dintre participanți au fost rugați să facă ceva cu adevărat plictisitor – citirea sau scrierea numerelor dintr-o agendă telefonică – iar restul erau grupul de control (cu condiții non-plictisitoare). După o scurtă perioadă de timp, ambelor grupuri li s-a cerut să facă o activitate creativă care presupunea enumerarea cât mai multor utilizări pentru două cupe de polistiren cât au putut. S-a constatat că participanții la „grupul plictisitor” au enumerat moduri semnificativ mai creative de a folosi cupele în comparație cu grupul de control.
În mod individual, dacă cineva încearcă să rezolve o problemă sau să găsească soluții creative, rezultatele studiilor sugerează că realizarea unei sarcini plictisitoare (în special o sarcină precum lectura) ar putea ajuta la obținerea unui rezultat mai creativ.4
Am constatat că și asta este adevărat. Unele dintre cele mai bune idei apar atunci când fac o sarcină cum ar fi spălarea vaselor sau curățenia apartamentului. Există doar ceva despre deconectarea de la munca concentrată care face minuni atunci când vine vorba de a fi mai creativi.
- Plictiseala sporește productivitatea
Pe lângă creșterea calității ideilor noastre (adică a creativității), plictiseala mărește și cantitatea de idei. Serios, a face mai puțină muncă imtelectuala ne poate face să fim mai productivi.
Un studiu din 2018 a făcut ca participanții să sorteze un castron de fasole după culoare. Când mai târziu li s-a cerut să se gândească la câteva motive creative pentru întârzierea la muncă la două ore, au venit cu mult mai multe idei în comparație cu grupul de control (care a finalizat o activitate artistică interesantă în prealabil).
Deci, dacă simțim vreodată că nu avem idei bune pentru un material sau un alt proiect, ar putea fi util să ne lăsăm plictisiți puțin.
Plictiseala creaste productivitatea individuală într-o sarcină cum ar fi generarea ideilor. 5
Poate surprinzător, plictiseala ne ajută și la creșterea nivelului de concentrare. Ideea este că, dacă putem suporta senzația de plictiseală, fără a ajunge la vreunul dintre „butoanele personale de șoc”, ne putem antrena creierul să se simtă confortabil cu experiențe neplăcute psihic.
Problema este că mulți dintre noi căutăm să evităm să ne simțim plictisiți sărind în mod constant de la activități cu valoare inalta si stimulare redusă (cum ar fi munca profundă) la activități cu valoare redusă dar cu valoare a stimulilor ridicată (cum ar fi social media). Drept urmare, creăm toleranță zero la plictiseală și dezvoltăm o incapacitate de concentrare.
Deci, în schimb, ar trebui să îmbrățișăm plictiseala. În acest fel devenim mai rezistenți la sentimentul său disconfortant și rămânem concentrați mai mult timp.
În același mod în care sportivii trebuie să aibă grijă de corpul lor în afara sesiunilor de antrenament, veți lupta pentru a atinge cele mai profunde niveluri de concentrare dacă vă petreceți restul timpului fugind de cel mai mic indiciu de plictiseală.6
- Plictiseala ne ajută să stabilim obiective semnificative
Sentimentul dureros pe care îl avem atunci când ne plictisim acționează ca un clopot de alarmă mentală pentru a ne spune o activitate nu este deosebit de plăcut, stimulant sau interesant. Și, prin urmare, ne ajută să ieșim din situație cât mai repede posibil.
Cu alte cuvinte, plictiseala ne poate face să reevaluăm ceea ce facem și să ne motiveze să ne mutăm obiectivele către o altă activitate care să răspundă mai bine așteptărilor sau dorințelor noastre.
Aceasta este cunoscută sub numele de planificare autobiografică. În esență, atunci când ne plictisim, rătăcirea noastră prin minte devine în mare parte orientată spre viitor și ne gândim mult mai mult la ceea ce vrem din viața noastră.
Într-un studiu, cercetătorii au descoperit ca participanții plictisiți se gandesc adesea la planurile de viitor, fiindu-le de folos in stabilirea unor scopuri pe termen lung si planifică subconștient urmatorii pasi pe care ii urmează pentru a ajunge acolo.
Filozofia generală este că nu ne putem aștepta să învățăm ceva fără să știm care este obiectivul nostru de fapt. Să ne lăsăm creierul să rătăcească și să ne angajăm în planificarea autobiografică poate fi extrem de util în descoperirea și realizarea obiectivelor noastre de învățare.
O proporție semnificativă din oportunitățile imaginative oferite de starea de rătăcire a minții sunt dedicate prospecției.7
- Plictiseala ne expune la noutate
În cele din urmă, plictiseala este ceea ce ne dă gust pentru aventură și ne încurajează să căutăm noutate – ingredientele care ajută la cultivarea oamenilor ca specie inteligentă și curioasă.
De exemplu, Charles Darwin a avut o curiozitate expansivă adesea provocată de plictiseală. Cu o ocazie, la începutul vieții sale, s-a plictisit repede de a căuta orhidee și a decis să arunce o privire la unele plante carnivore. El era interesat să vadă ce vor mânca aceste plante. Deci, Darwin a realizat un „experiment al prostului” (așa cum îi plăcea să le numească) în care își hrănea planta cu părul și tăieturile unghiilor de la picioare. Se pare că sundews-urile nu erau prea interesate să mănânce unghiile de la picioare ale lui Darwin (nu le putem învinovăți cu adevărat).
Dar nu acesta este scopul acestei povești. Principala cheie este că începutul aparent neremarcabil al lui Darwin, care caută noutatea din plictiseală, este ceea ce a condus la o serie interesantă de studii care a culminat cu Originea speciilor, care a schimbat complet modul în care gândim despre natură.
Așadar, dacă vrem să devenim cursanți mai buni, trebuie să fim mai confortabili explorând aventura și noutatea pe care ne-o oferă plictiseala. Dacă nu ne lăsăm plictisiți, am fi mai puțin motivați să provocăm ideile și practicile acceptate. Și, prin urmare, pierdeți oportunitățile de a ne promova propria cunoaștere și înțelegere a lumii.
Plictiseala este o emoție funcțională discretă și servește pentru a încuraja oamenii să caute noi obiective și experiențe.8
Incorporarea plictiselii
Pentru a intra în „strălucirea” plictiselii, puteti să încercati să încorporati mai multă plictiseală în viața zilnica. Ca atare, puteti incerca cele trei metode pe care le-am găsit funcționând rezonabil:
Faceți activități mecanice – pentru a experimenta plictiseala adevărată, trebuie să găsim o activitate care nu are nevoie de stimulare sau concentrare. De exemplu, mergând pe un traseu familiar, stând cu ochii închiși sau stând la coadă. Dar, este important să nu confundați plictiseala cu relaxarea. Activități precum meditația și yoga, de exemplu, nu ne plictisesc deoarece sunt concepute pentru a elimina acele sentimente, mai degrabă decât pentru a le încuraja.
Deconectați – derularea constantă a informatiilor este principalul motiv pentru care nu putem profita de „strălucirea” plictiselii. De fiecare dată când decidem să intrăm pe rețelele de socializare sau să navigăm aleatoriu pe internet, ne distrugem capacitatea de a fi creativi și curioși. Nu ne putem lăsa mintea să rătăcească dacă ne umplem întotdeauna timpul cu activități stimulante. Folosirea unei aplicații precum Flipd sau WasteNoTime îi poate ajuta pe cei dintre noi cărora le este deosebit de dificilă deconectarea. Funcția de culcare a iOS este excelentă pentru blocarea notificărilor noaptea, așa că mai puțin probabil să apelam la Twitter sau Instagram când ne plictisesc înainte de culcare.
Programează plictiseala – suntem atât de obișnuiți să trăim vieți aglomerate, cu liste de sarcini nesfârșite, că rareori avem timp pentru noi. Acesta este motivul pentru care este atât de important să programăm în mod activ timp pentru plictiseală în calendarul nostru. S-ar putea să ne acordăm doar 10 minute să stăm liniștiți în timpul unei pauze de masă sau primul lucru dimineața. Dacă există alte oportunități în timpul zilei în care ne simțim plictisiți și tentați să ne scoatem telefonul, încercați să nu faceți nimic. Acceptați plictiseala, observați împrejurimile și explorați „strălucirea” plictiselii. Cu sinceritate telefonul este cel cu care trebuie sa ne luptam cel mai mult si nu prea reusim.
Concluzie
Plictiseala nu ar trebui să fie ceva de care ne temem sau pe care sa o evităm. Deși este o experiență incomodă, este, de asemenea, responsabilă pentru deblocarea unor cantități uriașe de creativitate personală și productivitate.
Dacă decidem să ne distragem atenția de fiecare dată când ne simțim puțin plictisiți, ne limităm serios capacitatea de a învăța, de a ne descoperi misiunea vieții și de a realiza lucruri incredibile. Programarea timpului pentru activități fără minte este mai importantă ca niciodată și merită în totalitate.
Bibliografie:
Knapp și Zeratsky-„Fa-ti timp”
Barbara Oakley -„O minte pentru numere”.
Sandi Mann
Park, Lim and Oh
Cal Newport, Ali Abdal
Baird, Smallwood și Schooler
Bench și Lench
