Munte, adrenalina si provocare sau cum incepe povestea unui maraton in inima Transilvaniei. Pe 12-13 iulie 2014 trecem pe frecventa multa actiune si bifam in una din zile o sesiune de alergare, iar in cealalta o intrecere pe MTB. Totul se va intampla la Sambata de Sus, in Tara Fagarasului, acolo unde e cel mai potrivit loc pentru Maratonul Transilvaniei, un eveniment sportiv in cadrul festivalului In Transylvania.
Cadrul in care se va petrece actiunea este natural si incredibil de frumos, cu privelisti care sigur iti vor atrage privirea si te vor incanta. Dar, sa nu te retinem prea mult cu povestile pentru ca experienta proprie este cea care conteaza 🙂
Provocarea
Povesteste-ne, in cuvinte si imagini, prima ta experienta pe MTB la munte. Daca nu te-ai mai aventurat pana acum cu bicicleta pe munte nu-i nimic, iti dam libertatea sa iti imaginezi cam cum ar arata, doar sa nu uiti sa ne spui si noua.
Rasplata?
O invitatie la Maratonul Transilvaniei, proba de MTB, traseu scurt (22km) sau lung (44km – parcurgerea traseului scurt de 2 ori) – tu alegi, in functie de pregatire si cat de multa adrenalina vrei sa iti curga prin vene. Bonus: acces gratuit la festival in ziua concursului.
Din acest moment si pana duminica, 6 iulie, ora 23:59, ai timp suficient sa mesteresti o nuvela pe gustul nostru 😀 si sa-i adaugi si o imagine reprezentativa. Comentariul il poti lasa aici sau pe facebook smartatletic, in postarile marcate concurs Maratonul Transilvaniei.
Si pentru ca sa fie totul ca la carte, te facem si vedeta 🙂 Poza, impreuna cu descrierea experientei tale, isi vor gasi locul intr-un album foto online, pe facebook.
Luni, 7 iulie, ora 11.30, vom desemna si castigatorul invitatiei la Maratonul Transilvaniei, in urma tragerii la sorti prin random.org. Sa fiti pe aproape, ca sa nu pierdeti momentul transmis live. Numele norocosului va fi anuntat pe site si pe paginile de facebook smartatletic si pagina eventului. Spor la povestit si sa ne vedem cu bine la start! 🙂
Va salut cu prietenie! Sunt Cristian Nemes din Arad,47 de ani. In toamna anului trecut am descoperit o mostenire prafuita
de la tatal meu,o bicicleta Hercules cu 3 viteze si schimbator in butuc, ceea ce mi-a trezit nostalgia pedalatului, îndeletnicire
nemaipracticata de vreo 20 de ani. Acesta a fost doar inceputul.
Prin noiembrie mi-am cumparat un Cross Avalon,bicicleta de trekking, de oras, iar din aprilie anul acesta sunt mândrul
posesor al unui MTB Cross Traction cu roti de 29. Astea sunt datele problemei, urmeaza evident si actiunea.
Italienii au un proverb “L’hai voluta la bicicletta? e allora pedala”.
Asa ca noul MTB trebuie pus la treaba,si cum mie imi plac actiunile sportive de masa,gen maratoane,(le cunosc bine si
le practic in sportul meu de suflet,caiacul) si avand sansa ca in zona noastra,de Vest,sa fie organizate multe competitii ciclo
sub patronajul Racing Bike Pro si nu numai, am gasit prima actiune ce se preta entuziasmului meu proaspat trezit la viata,
maratonul de MTB de la Pestera Romanesti.Astfel ca la nici o luna de la achizitionarea bicicletei de munte, avand in palmares
ca performante supreme traversarea podurilor de peste Mures din Arad (la vremea respectiva chiar mi se parea greu urcusul
acelor pante 🙂 ), m-am prezentat la start in comuna Romanesti, jud.Timis.
Am ajuns seara in preziua concursului,mi-am montat cortul pe un deal in vecinatatea punctului de pornire,totul parea ok,
cu exceptia ploii care a inceput la ora 23 si nu a mai contenit pana la 5 dimineata. Startul fiind la ora 11, pe la 10.30 ma urc
hotarat pe bicicleta si pornesc spre sosea,pe un drum de tractoare destul de abrupt.Cuvantul de ordine:noroi, noroi peste tot,
totul aluneca, si iarba, si frunzele, si pietrele umede.Am o mica indoiala,n-am mai rulat vreodata pe un astfel de teren, in
scurt timp indoiala se transforma in certitudine si iau un prim contact cu solul, dar in tot raul e si un bine:pe noroi nu te lovesti
asa de rau la cazaturi de pe bicicleta.Ma ridic increzator,decis sa fiu mai atent in continuare,dar dupa cativa metri recidivez.
Ma ridic si de data asta,dar nu mai sunt increzator si si sunt decis sa ma intorc la cort, nu-i de mine asa ceva.Ajung la cort,
dar ma framanta in continuare ceva, am venit atata drum si acum dau bir cu fugitii la prima dificultate.Dar daca am cazut de
doua ori numai pe drumul de la cort la sosea, ce va fi de-a lungul celor 20 de km de traseu pe munte.In fine,va fi ceea ce va fi,
ma intorc si ajung in cele din urma la locul de start de unde pornesc in prima mea aventura pe munte cu bicicleta.
Ceea ce a urmat a fost cea mai extenuanta actiune pe care am intreprins-o vreodata dar si cea mai lipsita de sens.
Urcarile le-am facut in cea mai mare parte pe langa bicicleta. Din pacate nici macar la coborari nu ma puteam folosi
intotdeauna de bicicleta si de gravitatie pentru a-mi usura deplasarea,la un moment dat s-a intepenit complet intr-un torent
de noroi lutos, rotile complet blocate de noroi, in stanga maracini, in dreapta la fel, s-o iau pe umar? Imposibil,are 50 de
kilograme cu tot noroiul ala,ce naiba ma fac, imi venea s-o las acolo dracului si sa pun punct proaspat inceputei cariere de
MTBiker. Injuraturi, angajamente ca asta-i prima si ultima tentativa de acest gen, reusesc sa scot noroiul cu palmele de pe roti,
le tot explic colegilor de suferinta ca oamenii normali n-ar trebui sa faca asa ceva, si in final se incheie calvarul.
Iata si dovada supliciilor la care au fost supuse bietele noastre utilaje:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=518181144972050&set=a.518161244974040.1073741839.100003405061652&type=3&theater
Dupa o asemenea experienta traumatizanta consecinta fireasca ar fi sa nu o mai repeti. Se spune ca “oamenii destepti
invata din greselile altora,prostii invata din greselile lor”, dar cum se numesc cei care nici din propriile greseli nu trag vreo
concluzie? Probabil ca ma numar printre acestia din urma, caci in 28 iunie iata-ma prezent la un nou maraton MTB la Moneasa
jud.Arad, 35 de km cu 1100 m diferenta de nivel, dar de data asta a fost cu totul altceva. Cu exceptia unei coborari horror de la
finalul cursei, in rest totul a fost super ok, peisajul superb,,efortul sustinut la urcari, satisfactia de a face miscare in natura,
alaturi de multi alti iubitori de acelasi lucru: miscare in natura.
Cam asta a fost prima mea experienta de bicicleala pe munte, cam tarziu,la 47 de ani, dar oricand este timp pentru
un nou inceput,caci fiecare zi este prima zi din restul vietii tale. Iar in ceea ce priveste intrebarea voastra “de ce vreau sa
particip la Maratonul Transilvaniei?” Pentru ca am un weekend fara nicio actiune prin partile noastre,in 5 iulie avem un
maraton de caiac 50 km pe Mures la Arad, in 19 iulie un maraton de 30 km pe Dunare la Budapesta, dar in 12 iulie nu era
nimic si cum sa se iroseasca asa un weekend. Din 26 aprilie incoace in fiecare weekend am avut cate o actiune ,ori caiac,
ori bicla. Asa ca am inceput sa caut pe net (e bun la ceva totusi si internetul asta) si am descoperit ceva foarte atractiv,
Maratonul Transilvaniei,pe care l-am popularizat rapid in randul colegilor mei.
Nu stiu cat i-am convins, dar un lucru stiu sigur: eu voi fi acolo.